what now?

Incremenesti cand auzi diagnosticul doctorului: “suferi de plictiseala cronica si lipsa de entuziasm acuta”.
Si atunci te gandesti sa incerci totusi sa iti folosesti timpul liber constructiv. Poate chiar facand niste liste de genu: “ lucruri de care vreau sa scap” sau “lucruri pe care vreau sa le schimb” sau “lucruri pe care mai bine le ignor” sau sau sau sau…..care sa limpezeasca lucrurile, care sa faca ordine etc etc etc.
Dar cumva iti dai seama ca de data asta e cam belita. Belita rau. Rau rau rau. Cele mai mari boacane le faci atunci cand te plictisesti sau cand nu ai suficiente preocupari ca sa iti umpli timpul liber. Si incepi prin a te baga intr-un kkt mai mic, dupa care urmeaza unul mai mare si tot asa pana cand totul e un mare kkt.
Si brusc iti dai seama ca daca ai incepe sa faci listele mai sus mentionate, probabil ai realiza ca daca elimini tot raul nu prea mai ramane nimic. Si atunci sa vezi panica! Si cum esti un las ….incepi sa fugi. Si fugi sperand ca reusesti sa scapi de tot raul pe care ti l-ai facut singur.
Dar sa nu te miri daca in cap o sa-ti rasune obsesiv o voce: “Si din nou fugi pentru ca iti e frica de emoticoane reale.”
Si sa nu zici ca nu ti-am zis.

This little piggy went to the zoo, this little piggy was afro (to be politically correct), this little piggy went clubbing, this little piggy ate a banana and the little little piggy broke his f…. neck

ce se intampla doctore?

termini de mancat humusul comandat acum 4 ore si realizezi ca usturoiul nu anesteziaza. si nici frigul de afara, nici jagermeisterul, nici cafeaua fierbinte, nici macar tinutul respiratiei. nimic, dar absolut nimic nu functioneaza. nici supradoza de algocalmin.